Eugen Negrici s-a nascut la 28 noiembrie 1941, la Ramnicu Valcea, si este critic, istoric si teoretician literar, eseist si profesor universitar roman. A absolvit Facultatea de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Bucuresti in anul 1964, iar ulterior a obtinut titlul de doctor in filologie. De-a lungul unei indelungate cariere academice, a predat literatura romana la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, devenind unul dintre profesorii si cercetatorii importanti ai domeniului.

Activitatea sa critica si stiintifica acopera o arie larga, de la literatura romana veche si evolutia limbajului poetic pana la literatura dezvoltata in perioada regimului comunist si mecanismele prin care se formeaza canonul cultural. Eugen Negrici s-a remarcat printr-o abordare analitica si demitizanta a fenomenului literar, fiind preocupat de modul in care ideologia, contextul istoric si mecanismele sociale influenteaza receptarea si valorizarea operelor.

Printre cele mai cunoscute lucrari ale sale se numara „Expresivitatea involuntara”, „Figura spiritului creator”, „Poezia medievala in limba romana”, „Literatura romana sub comunism”, „Iluziile literaturii romane”, „Emanciparea privirii”, „Sesiunea de toamna” si „Simulacrele normalitatii”. In aceste volume, autorul propune reinterpretari ale unor perioade, opere si mituri ale literaturii romane, analizand inclusiv raporturile dintre creatia literara, propaganda si cenzura in timpul regimului comunist.

Eugen Negrici a primit numeroase premii si distinctii pentru activitatea sa critica si eseistica, iar lucrarile sale sunt considerate repere ale criticii si istoriei literare romanesti contemporane. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, iar in 2011 a devenit membru corespondent al Academiei Romane. Prin studiile sale, a contribuit semnificativ la reevaluarea literaturii romane si la dezvoltarea unei perspective critice asupra mecanismelor prin care se construiesc prestigiul, canonul si miturile culturale.