,,Fiecare secol isi reface antologia ", spunea undeva Malraux. Opera lui Antim este - orice s-ar spune - meteorica si o viitoare antologie de texte care isi supravietuiesc va trebui s-o inregistreze.

(...) Lectura Didahiilor indica pe mitropolitul lui Brancoveanu ca initiator al elocventei sacre. Nu este exclusa, partial e chiar atestata, adresarea sporadica, de catre anumiti preoti, a unor ,,cuvinte de invatatura", timide sfaturi duhovnicesti in formulari primitive. Dar ce reputatie oratorica vor fi avut cele cateva propozitii imperecheate de vreun preot de tara in fata unui auditoriu analfabet? Cat priveste predicile tinute in greceste si slavoneste de ierarhii straini veniti dupa ajutoare in eparhiile romanesti, ele pot interesa doar pe istoricii culturii. Remarcam in trecere, ca fapt notabil, ca pana atunci liturghia - din care face parte textul predicii -, cu exceptia Apostolului si a Evangheliei, se oficia inca in slavoneste. Opera lui Antim se constituie ca o demonstratie a capacitatii plastice a limbii romane facuta paturii boieresti de catre un strain.
Aparut in conditii grafice deosebite, volumul Antim Ivireanul - logos si personalitate, se descopera ca un amplu studiu in care sunt analizate aspecte care privesc compozitia predicilor, didactica religioasa, exegeza religioasa, pareneza, omiletica, economia si redundanta in expresie, semnificatiile sintaxei lui Antim.