Aleksandr Puskin s-a nascut la 6 iunie 1799 la Moscova, in Imperiul Rus, intr-o familie nobila cu radacini vechi si influente culturale diverse. A primit o educatie aleasa, fiind familiarizat de timpuriu cu literatura franceza si rusa. Talentul sau literar s-a manifestat inca din adolescenta, in perioada studiilor la Liceul Imperial din Tarsoe Selo, unde a inceput sa scrie poezii care i-au adus recunoasterea cercurilor literare ale vremii.

Dupa absolvire, Puskin a intrat in serviciul administratiei imperiale, insa scrierile sale cu accente liberale si critice la adresa autoritatilor au atras atentia regimului tarist. A fost supravegheat si exilat in diferite regiuni ale Imperiului Rus, experiente care au influentat profund opera sa. In ciuda restrictiilor, a continuat sa scrie si sa publice, devenind una dintre cele mai importante voci ale literaturii ruse.

Considerat intemeietorul limbii literare ruse moderne, Aleksandr Puskin a excelat in poezie, proza si dramaturgie. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numara romanul in versuri „Evgheni Oneghin”, tragedia „Boris Godunov”, nuvela „Dama de pica” si povestirea „Fiica capitanului”. Creatia sa a influentat decisiv dezvoltarea literaturii ruse si a inspirat generatii de scriitori, printre care Gogol, Tolstoi si Dostoievski.

Viata lui Puskin s-a incheiat tragic in anul 1837, dupa un duel provocat de conflicte legate de onoarea familiei sale. A murit la varsta de doar 37 de ani, dar mostenirea sa literara continua sa ocupe un loc central in cultura universala. Astazi, Aleksandr Puskin este considerat unul dintre cei mai mari poeti ai tuturor timpurilor si una dintre figurile fundamentale ale literaturii mondiale.