Traducere din limba germana de Sanda Munteanu

Scris in amintirea surorii sale Elfriede, condamnata la moarte de un tribunal nazist al poporului si executata in 1943 la Plotzensee, romanul Scanteia de viata zugraveste viata dintr-un lagar de concentrare german in ultimele luni dinainte de sosirea trupelor aliate de eliberare. Cu intuitia sa psihologica bine-cunoscuta, Remarque reuseste sa surprinda o gama larga de tipuri umane, urmarind modul lor diferit de-a reactiona si de-a lupta pentru salvarea ultimei „scantei de viata“, a ultimei licariri de speranta, desi pe toti ii leaga sentimentul de solidaritate izvorat din destinul comun. Cu toate ca ii apropie tendinta spre cruzime, nici calaii nu formeaza o masa amorfa, avand un comportament individualizat si reactii diferentiate. Felul necrutator si totusi foarte nuantat in care este prezentata viata din lagar face din acest roman unul dintre cele mai aspre rechizitorii ale atrocitatilor comise de regimul lui Adolf Hitler, o lucrare reprezentativa pentru intreaga literatura antifascista si concentrationara aparuta in Germania dupa razboi.

„Soarele proiecta un patrat luminos deformat pe peretele din dreapta ferestrei. In el se zareau inscriptii si nume scrijelite. Inscriptii si nume ale fostilor locatari ai baracii, din Polonia sau din estul Germaniei. Fusesera scrise cu creionul sau cu bucatele de sarma sau cu unghiile.” (Erich Maria Remarque)

„O carte de autopurificare.” (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

„Romanul Scanteia de viata sondeaza starea de spirit a detinutilor dintr-un lagar de concentrare german cu putin timp inainte de sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Un roman magnific despre curaj si iubire.” (The New York Times)