Poezia d-lui Ion Barbu este antimuzicala: prin fond, ea e de esenta intelectuala; prin forma, e parnasiana, adica plastica. Nu-i vorba de o poezie intelectuala sau "filozofica" in sensul poeziei lui Grigore Alexandrescu, Eminescu sau Cerna. Evolutia poeziei intelectuale nu se va face numai in sensul filozofari i, ci in directia stiintismului. Va veni poate o vreme cand expresia directa a emotiunii va fi privita ca insuficienta si ca o forma primitiva a unei arte incepatoare. Sinceritatea sentimentului nu va mai parea indestulatoare; emotia nu va mai fi redata ca un element brut; trecuta prin retorta inteligentei, materia va primi purificarea combustiunii. Arta se va indrepta, astfel, spre expresia obiectiva a sentimentelor si, deci, spre expresia indirecta si simbolica. Procedeul nu e nou; in stare latenta, el e la baza multor creatiuni poetice.
Si simbolistii l-au folosit uneori ca un factor de sugestiune; simbolul nu trebuie insa privit ca un element caracteristic  al simbolismului. In urma procesului natural de intelectualizare si de stiintism al epocii noastre s-ar putea intampla ca, saracit in izvoarele sale, lirismul sa invadeze in domeniile speculatiei intelectuale, aducand motive noi de inspiratie. Omul de stiinta, ce se scoboara in infinitul mic prin ajutorul microscopului sau se avanta in infinitul mare prin telescop, astronomul ce patrunde armonia sferelor ceresti sau matematicianul ce sondeaza calculul probabilitatilor, entomologul sau metafizicianul - sunt capabili de emotiuni puternice.