Irina Nechit are darul de-a putea da glas dramatismului inaparent al existentei de toate zilele. Prin verbe simple, „prozaice”, poeta traseaza granita dintre doua lumi, cea a poeziei si cea a non-poeziei. Instantaneul realist (poeta e contemplativa, dar si o observatoare sfredelitoare, inocent-amara a ambientului) se invecineaza cu insertul suprarealist, posedand aceeasi capacitate de absorbtie a realului care uneori devine expresiv-deliranta. Puternica sangvinitate a poetei se supun...
