Tatiana Tibuleac e o povestasa paradoxala. Ea stie, ca foarte putine scriitoare romane contemporane, ca ,,o poveste nu lasa niciodata lucrurile nerezolvate". Mai stie ca atunci cand existi ,,intre coastele moi si fermecate ale povestii", adica intre povestitor si eroul povestirii, ajungi sa te impaci ,,cu raul si cu durerea, cu bolile si cu tradarile". Daca in Vara in care mama a avut ochii verzi Tatiana Tibuleac exorciza o lume a cruzimii dintr-o perspectiva fragil-masculina, in noul sau roman ...