Sa deschizi o carte de povestiri e ca si cum ai pasi intr-o biblioteca.Cititorii versati vor recunoaste aici, cu bucurie complice, trimiteri subtile la maestri ai genului, de la Poe la Cortázar, si vor aprecia meritele de heterotopie postmoderna ale volumu¬lui, remarcand recurenta unor spatii alienante, de incapsulare a anormalului: pivnita, podul, casa, azilul de nebuni.Insa acest fantastic macabru, populat de copii precoce cu sensibilitati maladive, perversi, batrani senili si debil...
