Atat de mult si-a iubit autorul personajul sau, incat, in timp ce-l modela ca pe un caloian plamadit din fictiuni, ca sa nu-l stie singur, i-a lasat in dar cutia neagra a propriei memorii si i-a ingaduit sa-si scrie singur romanul. Sau sa-l picteze. Un roman ale carui pagini pot fi rasfoite surprinzator de usor sub greutatea scriiturii nediluate, fractalice, colportoare a unui melanj de observatii psihologice si sociale, reflectii, ironie si umor intr-o iminenta stare de expandare, amanata de la...