Venise primavara, o primavara blanda, dar cu cerul greu care refuza sa lase soarele sa-si cante bucuria deviata. In ultimele zile, desi soarele-mi zambise de cateva ori, nu-l vazusem. Eram dusa in lumea mea si refuzam, cu incapatanare, sa vad realitatea asa cum era: cruda, macabra, de neclintit, dureroasa. Noptile erau lungi agonii intre vis si realitate, completate de zile stupide cu fete palide care-mi puneau tot felul de intrebari despre lucruri care ar fi trebuit sa ma priveasca, dar care, s...
