Pe vremea Imperiului, la Paris, au trait treisprezece barbati stapaniti deopotriva de aceleasi sentimente, deopotriva daruiti cu o energie indeajuns de mare pre a ramane credinciosi aceluiasi gand.

Indeajuns de cinstiti intre ei pentru a nu se trada niciodata, chiar si atunci cand interesele lor se intampla sa fie potrivnice, indeajuns de iscusiti in treburile lumesti pentru a sti sa fina ascunse legaturile sacre care-i uneau, indeajuns de puternici pentru a se ridica deasupra tuturor legilor, indeajuns de cutezatori pentru a indrazni orice si indeajuns de norocosi pentru a izbandi aproape totdeauna in planurile lor; 

Alergand dupa cele mai mari primejdii, dar tainuindu-si infrangerile;

Necunoscand ce-i frica si netremurand nici inaintea Domnului, nici inaintea calaului, nici inaintea nevinovatiei; acceptandu-se toti asa cum erau, fara sa ia in seama prejudecatile sociale; criminali, fara indoiala, dar, hotarat, remarcabili prin cateva dintre insusirile care alcatuiesc pe marii barbati, si nerecrutandu-se decat dintre, oamenii de elita. In sfarsit, ca sa nu lipseasca nimic din intunecata si misterioasa poezie a acestei istorii, cei treisprezece insi au ramas necunoscuti, desi au intruchipat cele mai ciudate idei pe care le sugereaza inchipuirii fantastica putere gresit atribuita vreunui Manfred, vreunui Faust, vreunui Melmoth si, astazi, nu mai stiu unul de altul, sau cel putin nu se mai intalnesc.