ltimul suspin al Maurului este povestea „plina de zgomot si furie” a lui Moraes Zogoiby (poreclit „Maurul” de catre mama sa, una dintre artistele cele mai de seama ale Indiei), a familiei si a ciudatei sale vieti care se scurge de doua ori mai repede decit a celorlalti. Prin analogie, insa, este si povestea Indiei secolului XX, cele doua planuri impletindu-se pentru a crea o lume plina de personaje felurite, de pasiuni nebunesti si mis­tere intunecate, de faradelegi, de inocenta si cruzime, de-a lungul a patru generatii de negutatori de mirodenii, artisti si revolutionari. Doua elemente unifica aceste aparent incom­patibile directii in care o ia povestirea. Primul este reprezentat de Aurora Zogoiby, mama Maurului, punctul de atractie si de respingere, de fascinatie si groaza al cartii. Cel de-al doilea este metafora palimpsestului, imaginea care se suprapune peste o alta imagine deja existenta, textul scris peste unul dinainte. Cititorul ce ar putea obosi de ritmul dublu la care traieste si povesteste Maurul poate alege sa porneasca doar pe citeva dintre drumurile pe care le deschide textul.
 
„Ultimul suspin al Mauruluieste o carte uriasa, iar pentru mine, impresionanta. E povestea unui fiu lipsit de iubirea parinteasca, a unui marginal, a unui proscris. Insa spiritul exuberant si anvergura cartii ii pun in umbra tristetea.”(Doris Lessing)
 
„O poveste de dragoste minunata, devastatoare, stratificata pe mai multe niveluri si debordind de referinte culturale.” (Nicholas Shakespeare)
 
„Ultimul suspin al Maurului vadeste o energie narativa demonica si o imensa bogatie a imaginatiei.” (Ian McEwan)
 
„Tot ce e ingrozitor, dar si plin de bucurie in viata omeneasca este cuprins, intr-un clocot urias, in aceasta carte.” (Nadine Gordimer)