Era pe la sfarsitul lui noiembrie. Pe o vreme de moina, umeda si neguroasa, catre ora noua dimineata, acceleratul de Varsovia se apropia in plina viteza de Petersburg...

Se intampla uneori sa ai niste vise ciudate, absurde, cu totul bizare. Desteptandu-te, ti le reamintesti cu o claritate surprinzatoare si ramai uimit ca in fata unui fenomen cu totul inexplicabil. Tii minte foarte bine, in primul rand, ca ratiunea ti-a fost prezenta si lucida tot timpul acesta chinuitor de lung, cand te impresurau ucigasii, care – perfizi si vicleni – cautau sa-si ascunda intentiile, sa te insele, prefacandu-se binevoitori si prietenosi, cand, de fapt, aveau armele pregatite si nu asteptau decat un semn stiut numai de ei ca sa te loveasca; iti aduci apoi perfect de bine aminte cu cata siretenie ai stiut, in cele din urma, sa-i pacalesti, reusind sa te ascunzi de primejdie; pe urma iti dai seama ca ei stiu foarte bine de toata siretenia ta si cunosc locul unde te-ai ascuns, dar se prefac a nu sti si stau la panda cu armele lor ucigase gata pregatite, in asteptarea semnului misterios; dar iata ca, printr-o noua siretenie, reusesti din nou sa-i derutezi, si toate astea ti le amintesti cu multa precizie. Dar cum se explica totusi ca in tot timpul acesta ratiunea dumitale a putut sa se impace cu o multime de aberatii si situatii absurde, absolut evidente, de care ti-era intesat visul? Unul dintre ucigasi s-a prefacut sub ochii dumitale in femeie, iar din femeie intr-un pitic oribil si viclean – si dumneata le-ai acceptat toate astea ca pe ceva firesc, aproape fara nici un fel de nedumerire, si aceasta chiar in timpul cand, pe de alta parte, ratiunea dumitale, incordata la maximum, se manifesta cu o forta extraordinara, cu o capacitate teribila de sesizare, siretenie si logica! Pentru ce apoi, trezindu-te din somn si revenind complet la realitate, ai senzatia aproape de fiecare data, uneori chiar ca o impresie de neuitat, ca te desprinzi, o data cu somnul intrerupt, de o enigma ramasa nedezlegata pentru dumneata? Absurditatile din vis te fac sa zambesti; in acelasi timp insa, simti in subconstient ca impletirea aceasta de absurditati ascunde o idee, da – o idee reala, ceva ce face parte din viata dumitale; ca si cum visul ti-a spus ceva nou, profetic, ceva de mult asteptat; impresia pe care o incerci este puternica, fie ca-i placuta ori chinuitoare, dar ce anume ti s-a sugerat si care e talcul ei adevarat – nu mai esti in stare nici sa intelegi si nici macar sa-ti mai amintesti.