Pisica si soarecele este al doilea volum din „trilogia Danzigului”, avindu-l in centru pe Joachim Mahlke, un copil orfan de tata. Actiunea, povestita din perspectiva naratorului Pilenz, se petrece la Danzig in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; impreuna cu prietenii sai, Mahlke are drept loc de joaca preferat un dragor pe jumatate scufundat, de pe care aduce la suprafata tot felul de obiecte abandonate de echipaj, pentru a le vinde sau colectiona. Exmatriculat pentru furt, Mahlke se alatura ca voluntar unei divizii de tancuri, dornic sa-si demonstreze adevarata valoare in fata colegilor si profesorilor. Distins cu Crucea de Fier pentru eroism in lupta, Mahlke se intoarce la scoala pentru a le vorbi elevilor despre experienta lui de combatant, insa directorul il refuza. Lipsit de motivatia ce il indemnase sa se inroleze, dezerteaza si, la indemnul lui Pilenz, se scufunda o ultima data pina la epava transformata in ascunzatoare, pentru a nu mai aparea niciodata la suprafata.

„La nivelul cel mai profund, Pisica si soarecele reia tema centrala din Toba de tinichea: persistenta calitatilor umane individuale intr-o epoca marcata de razboi si politici de stat. Asemenea eroului din Toba de tinichea, Mahlke este un supravietuitor – dar asta numai pentru ca este descalificat din start in aceasta cursa din care toti ceilalti ies invinsi.” (The New York Times)

„Cel de-al doilea roman al lui Gunter Grass difera in mare masura de Toba de tinichea. De data aceasta, cartea nu mai este atit scena pe care se desfasoara un talent vitriolant (desi nu lipsesc episoadele caricaturale si, pe alocuri, de un umor intunecat), cit o partitura bine controlata si mult mai discreta. De data aceasta, maestrul german al prozei realist-suprarealiste, fara a renunta la aluzii si simboluri, cedeaza mai greu tentatiei abstractizarii si atenueaza elementele de absurd si grotesc, cel mai important dintre acestea figurind in caracterizarea personajului principal... Nucleul romanului il formeaza actiunea individuala opusa filistinismului societatii, care a dominat pentru multa vreme viata publica germana si care ocupa un loc atit de important in Toba de tinichea.“ (Kirkus Reviews)

„Pentru mine, politica si literatura nu au fost niciodata contrarii care se exclud: limba in care scriu sufera de politica; tara in care scriu indura din greu consecintele politicii sale; cititorii cartilor mele sint, ca si mine, autorul, marcati de politica. Ar avea prea putin sens sa caut idile apolitice, caci, pe nesimtite, chiar si metaforele lunii au devenit macabre.“ (Gunter Grass)