„Doar monahismul, printr-un curent deopotriva cultural, cat si duhovnicesc, readucand Lumina Taborului ca singurul izvor de innoire reala a omului, este cel care reuseste sa-i raspunda crizei spirituale din Europa moderna a secolului al XVIII-lea, cu asa-numitele idei noi, nascute dintr-un rationalism excesiv autonom, prin care omul, secularizandu-se, se rupe de harul lui Dumnezeu.

Pentru poporul nostru, spiritualitatea aceasta, pe care a aratat-o in mod deosebit Cuviosul Paisie de la Neamt, impreuna cu toti fratii si parintii de aici si apoi ucenicii sai, are o semnificatie deosebita nu doar pentru viata monahala, ci si pentru viata culturala a romanilor si, chiar mai mult, pentru insasi existenta statelor romanesti, fiind semnificativ, in acest sens, ca Tarile Romane s-au organizat ca stat in lumina isihasmului din secolul al XIV-lea. Lucrarea Sfantului Cuvios Paisie de la Neamt a fost continuata, cu aceeasi ravna, de catre ucenicii sai.

Sfantul Grigorie Dascalul, Mitropolitul Tarii Romanesti (1765-1834), este unul dintre cei mai de seama ucenici ai Sfantului Cuvios Paisie de la Neamt, care a continuat lucrarea staretului sau din Moldova in Tara Romaneasca, alaturi de un alt ucenic al acestuia, Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica si Caldarusani, lucrare desavarsita in Tara Romaneasca, mai tarziu, prin neobosita activitate a Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica”.

† Preafericitul Parinte Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane