Cele doua texte care formeaza prezentul volum (Schopenhauer educator, apartinand lui Nietzsche si Arta de a fi fericit, lui Schopenhauer) sunt realizate intr-o relativa autonomie. Apropierea lor, inspirata de o structura dialogica implicita, este si tipul de organizare pe care l-am gandit pentru colectia „Forma mentis“: punerea impreuna, uneori dialectica, a doua texte a caror independenta favorizeaza pluralitatea argumentelor. Suntem intr-un algoritm de tip paraconsistent, unde nu importa valabilitatea absoluta a soritului, ci geometria variabila a argumentatiei.

Cele 50 de reguli pentru a dobandi fericirea, aditionate in lucrarea postuma a lui Schopenhauer, nu contrazic esenta filozofiei sale pesimiste: „Nu cautam decat linistea si, in limitele posibilului, absenta suferintei.“; „Considera nenorocirea actuala o mica parte din ceea ce s-ar putea intampla.“ Schopenhauer pesimistul, care nu crede in fericire, ne cere luciditate in confruntarea cu neajunsurile vietii. Nu putem fi fericiti! Cu siguranta! Dar putem evita suferinta...
 
Prezentarea colectiei „Forma mentis“

Forma mentis inseamna starea mintii. A carei minti? A individului? Nu aceea a unui singur individ, ci a unui numar suficient de mare de indivizi pentru a putea vorbi de o stare colectiva. Exista asa ceva? Peste tot unde vedem ca lumea se comporta la fel: un milion de tineri poarta simultan aceiasi blugi, eventual rupti, lumea se supune modei, exista mode intelectuale si filosofii la moda. Forma mintii e deci un indicator bun pentru a explica de ce anumite carti de filozofie au schimbat societatea si continua sa o influenteze cu fiecare noua generatie de cititori.