Sunt putini poetii care pot sa vorbeasca cu atata usurinta si lipsa de artificialitate despre iubire. Asa cum ne-a obisnuit si-n teatrul sau, Brecht nu e afectat, nu cauta rime rare si scrie fara subterfugii. Talentul sau e sa spuna lucrurilor pe nume. Dintre cele peste 2000 de poeme pe care le-a scris in timpul vietii, aveti in fata o colectie cu cele mai... explicite, dar si cele mai frumoase in simplitatea lor lipsita de pudoare.

Multe dintre ele interzise in anii ’50 pentru limbajul pornografic, apar acum pentru prima oara in traducere romaneasca, aratandu-ne, daca mai era nevoie, ca unul dintre cei mai mari dramaturgi al secolului XX e si un poet redutabil.

Sonetul al zecelea

Ti-as spune „Mustacel“, ca sa te pun pe jar,
Caci tare-mi placi cand mustacesti de zor,
Cand tragi tu la raspundere pe autor,
Fie ca-l pui in pagina, pentru tipar,
Fie ca-ti pune el vreo mana pe sub fusta.

Dar imediat pretinzi ca tu nu ma cunosti,
Ca nu faci aia – cu vorbele-mi ma-mprosti –
Cum pot, natang, sa cred c-ai fi vreo susta?

Cu ochi strain si furios imi stai in fata:
„Ce crede asta ca poate sa-si permita?“

Sunt uluit, caci m-ai cam lasat in ceata –
Pe cand in tine o bucurie tainica-i ivita.
Tot culegand la noul text pari incruntata,
Dar mai apoi imi cauti mana... dintr-odata.


Ar fi de preferat o fota lunga, larga

Deci pune-ti fota larga taraneasca,
Sub ea sa-mi pot vari vicleana mana
Si s-o ridic pe-ntreaga ei lungime, pana
In coapse si in fund fiorul sa loveasca.

Iar cand te-asezi pe patul far’ speteaza
Las-o s-alunece, astfel ca-n umbra ei,
Prin fumul de tigara, prin certuri cu scantei,
Al tau trup gol o noapte buna imi ureaza.

Dar nu sunt doar aceste ignobile placeri
Ce-ndeamna dupa fota sa ravnesc:
Pasesti frumos in ea, cum – neam regesc –,
Medeea, in Colchida, pasea cu cosu-n mana.
Dar chiar de n-as avea alte motive, cer
Fota sa ti-o pui! Si pofta josnica e buna.

Nr. de pagini : 248
Anul aparitiei : 2014