Daca numele lui Alexandre Dumas-tatal e celebru la noi, pentru sutele de volume datorate geniului sau, romane ca: Cei trei muschetari, Contele de Monte-Cristo, Dupa douazeci de ani etc. si piese de teatru precum: Don Juan de Marana, Kean s.a., devenind foarte populare, nu mai putin si  Alexandre Dumas-fiul a castigat simpatia publicului, care-l cunoaste mai ales datorita pieselor Denisa si Dama cu camelii, jucate pe toate marile scene ale teatrului.

Subiectul romanului e vesnica poveste a femeii pierdute, care nu merita hula, ci mila noastra, si despre care Victor Hugo a scris:

"Sa nu insulti femeia in mersu-i spre cadere;
Nu stii sub ce povoara sarmanu-i suflet piere!"

Elaborat intr-un stil concis, cu multe idei frumoase, avand scene alerte, care nu fac sa lancezeasca actiunea, romanul are darul de a tine mereu vie atentia cititorului si de a-l induiosa pana la lacrimi.

Daca multi vor plange, citind aceste pagini, e pentru ca povestirile inchipuite nu pot atinge niciodata dramatismul scenelor traite si sfarsite in lacrimi sau moarte. Si, intr-adevar, "Dama cu camelii" nu-i decat povestea tragica a unei intamplari adevarate. Tot Parisul de pe la 1854 a cunoscut-o pe eroina prezentata aici sub numele de Margareta Gautier, al carei portret fizic si moral pare a fi scris de Alexandre Dumas-fiul cu propriile lacrimi.