Dupa ce a fost adus în China de catre Bodhidharma în secolul al VI-lea d. Ch., Zenul a câstigat teren în timpul dinastiilor Sui (598-617) si Tang (618-906), bucurându-se de un ecou fara egal printre scolile buddhiste pe întreaga perioada a dinastiei Sung (976-1126) si a dinastiei Sung de Sud (1127-1367). Este vremea când confucianismul asimileaza anumite precepte buddhiste, în special Zen, schimbându-se astfel în profunzime si dând la iveala asa-numita filosofie speculativa. În timpul dinastiei Ming (1368-1659), celebrul erudit confucianist Wang Yang Ming adopta principiile fundamentale Zen si creeaza o scoala gratie careia Zenul va exercita o puternica influenta asupra carturarilor, oamenilor politici si militarilor din China si Japonia.

În Japonia, el a fost introdus mai întâi ca religie specifica samurailor si castei militare, având un puternic rol formator. Ulterior, datorita literaturii si artei, a reusit sa se faca accesibil tuturor claselor sociale, sfârsind prin a influenta fiecare aspect al vietii nationale.

Volumul înfatiseaza într-o maniera sintetica nu doar evolutia istorica a Zenului ci si doctrinele principalelor scoli, caracteristicile lor precum si practicile sale fizice si mentale. Aceste practici sunt o cale spre Iluminarea suprema, întrucât spulbera iluzia si îndoiala. Odata cu depasirea egoismului, dorintele impure dispar, si în cele din urma, întelepciunea înnascuta se poate manifesta.


Cod bara EAN 13: 5948417050230
Coperta: Policromie, carton laminat
Format: 13 x 20 cm
Nr. pagini:  272
An aparitie:  2005