Neindoielnic, scriind aceasta carte, autorul ei evadeaza: in trecut, in imaginatie, in mit. Nunta in Cer nu este, desigur, un roman fantastic, desi misterul nu lipseste, dar este, cu siguranta, un roman realist-simbolic, axat pe un mit al iubirii. Un roman de idei, mai putin livresc decat celelalte, si un roman liric. Cadrul intamplarilor descrise ramane unul modern, citadin, in vreme ce relatarile lor au loc intr-un cadru montan, izolat. Avem de-a face, asadar, cu o perspectiva „de sus” asupra trecutului personajelor si cu o transfigurare a acestuia prin iubire si prin suferinta despartirii.
Prin Nunta in Cer, Eliade se reconciliaza de fapt cu melancolica Belle Époque a copilariei sale, vehement respinsa de „adolescentul miop” si de tanarul macho „apologet al virilitatii”. Este insa ceva mai mult decat atat, caci daca Mavrodin si Hasnas reprezinta doua variante de om modern, indragostit de necunoscut si atras de schimbare, Ileana incarneaza un principiu traditional de stabilitate. PAUL CERNAT