Printr-un singur vers, Mais ou sont les neiges d'antan?, intr-o limba aproape uitata, franceza medievala, numele lui Villon continua sa traiasca nemuritor. 

Francois Villon fost unul dintre cei mai originali si mai influenti poeti europeni din Evul Mediu, apartinand bogatei traditii franceze a artistilor haiduci. S-a nascut in 1431 si a dus o viata agitata; frencventa lumea raufacatorilor, dar si rafinatele concursuri de poezie ale nobililor vremii. A murit dupa 1463 in imprejurari necunoscute. Viata sa scurta, dar plina de culoare este reflectata in poezia sa. Operele lui Villon, cele doua Testamente, si baladele ce le-au fost adaugate (Balada doamnelor de pe timpuri, Balada spanzuratilor, etc.), ofera o imagine viu colorata a vietii din Parisul celei de-a doua jumatati a secolului al XV-lea, cu strazile, tavernele si inchisorile sale. Dar principala valoare a creatiei lui Villon consta in caracterul ei de autentica si tulburatoare confesiune spirituala, pe fundalul unui puternic sentiment al mortii. Prin ce are ea mai profund, aceasta confesiune se adreseaza omului din toate vremurile. 

Scrisul lui Villon a influentat generatii de poeti si artisti de avangarda. Arthur Rimbaud si Paul Verlaine au emulat poezia lui Villon, Claude Debussy a pus-o pe muzica, iar Bertolt Brecht a adaptat-o pentru scena.

Aceasta pretioasa editie bilingva a operei integrale a lui François Villon este realizata de docta profesoara Ionela Manolescu din Canada. Este o lucrare minunata, un doctorat de talent admirat la Sorbona, o transpunere incredibila a argoului goliard intr-o limba romana plastica si viguroasa de o mare poezie. Traducerea integrala in limba romana a fost facuta din vechea limba franceza si din jargonul gibelin, cu note, glose si comentarii, si este insotita de versiunea modernizata a textului original.

„Stihurile lui si ce cuprind in ele ies din adancul trairii simtite a unui om in toata intima gingasie a inimii lui. Sunt sunetul unui biet suflet, lovit de suferinte cumplite. In vocea lui, cand de paiata, cand gemuta, care-si spune pacatele si durerea, trece uneori plansetul intregii omeniri, suspinul nostru de bieti oameni de treaba. Aceasta haimana din veacul al XV-lea vorbeste de noi, vorbeste pentru noi, simtim, si acest lucru il face mare.”

Tudor Arghezi dupa Gustave Lanson

„Editia noastra are meritul de a fi prima tiparire integrala a operei lui François Villon compusa in limba franceza veche, restituita de noi in urma unei minutioase si indelungate analize codicologice, textologice si filologice a tuturor manuscriselor autografe cunoscute, a copiilor contemporane sau tardive si a editiilor princeps.

Aparatul critic - note, glose, comentarii -, redactat intr-o maniera proprie, de analiza si sinteza, vizeaza toate palierele textului bilingv, de la decodarea si interpretarea stiintifica, culturala, literara etc. a aspectelor alegorice, criptice, hermetice, ambigue si a lexicului argotic, pana la analiza stilului si a prozodiei. Ori de cate ori contextul a permis-o, am identificat similitudini in literatura si cultura romana.

Pentru a inlesni cititorului roman verificarea exactitatii traducerii noastre, am optat pentru o juxtapunere bilingva si am alcatuit, in ceea ce priveste partea franceza, o versiune total modernizata, in sfarsit accesibila, a textului de baza, scuturand praful istoric de pe vechile hrisoave. In schimb, am arhaizat poetic versiunea romaneasca, asa ca Villon sa para contemporan cu noi. De fapt, el nu-i decat nemuritor.”

Ionela Manolescu