Un spirit viu ce contopeste metafora eminesciana inscenata cu sintagma bacoviana trecuta prin scoala poetica a unui E.E. Cummings se arata a fi poetul Ion Stratan in ultima sa aparitie editoriala,

O lume de cuvinte. […] Chiar aceasta oglindire postmoderna – sa-i spunem – […] capata accente ce nu ocolesc faptul divers, derizoriul, relativismul verbal. TRAIAN T. COSOVEI

Din imagini de o perfecta claritate empirica, poetul scoate alcatuiri halucinante prin sintaxa inedita a textului, prin alaturarile unor obiecte sau fapturi disparate. E un ermetism ce nu se produce la suprafata, la nivelul lexicului, ci, mai curand, la nivelul articularii imaginarului poetic, un imaginar ce absoarbe in propriile structuri realul si irealul, lumea empirica si orizontul misterului, viata textului si viata launtrului. IULIAN BOLDEA

Ion Stratan este un postmodern care se revendica de la directia poeziei moderniste, de traditie interbelica, prin Jocul secund al lui Ion Barbu, reimprospatata in anii ’60-’70 de Nichita Stanescu et comp. DUMITRU CHIOARU