Desi folosit de trei ori in trecut, m-am reintors cu placere la acest titlu care, in timp, s-a validat ca fiind un ingredient indispensabil personalizat in evolutia mea ca poet. Patimile dupa Bacovia ar fi, in opinia unor critici anonimi, marca inregistrata Genaru.

OVIDIU GENARU

Doar geograficeste „bacauan”, poetul si-a definitivat de-a lungul anilor, si in linii sigure, un portret usor de identificat in spatiul generatiei sale. Adica al celei „neomoderniste”, de care il leaga – cum ne spune tot in cuvantul introductiv citat – „impactul emotional” si „socul metaforic”, ca „instrumente de amplificare a persuasiunii textului”; cu observatia necesara a cititorului

de acum, care s-a convins de multa vreme ca zisul „impact emotional” si inclinatia metaforizanta au avut la el o culoare aparte si o libertate de miscare/distantare ironic-elegiaca permanenta, permitand jocul foarte liber cu conventiile poeziei dintotdeauna, ba chiar supralicitandu-le prin inventivitate si rafinamente de factura manierista (cum s-a si spus). In ce ma priveste, l-am plasat sub formula „fantezismului ironic, parodic, elegiac”, inmultind atributele din nevoia de nuantare.

ION POP