In Anul Centenarului Incoronarii, editura Librex ofera publicului roman o carte de exceptie despre o personalitate unica: autobiografia Reginei Maria a Romaniei. Editia de fata, aniversara, respecta intocmai varianta originala a jurnalului, ”Povestea vietii mele” fiind grupat de catre Regina Maria in patru parti.

Nascuta in 1875, in Eastwell Park, Marea Britanie, nepoata a Reginei Victoria si a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Missy sau preafrumoasa faptura dumnezeiasca Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg si Gotha a fost mare Printesa a Marii Britanii si Irlandei, Principesa de Coroana si Regina a Romaniei.

In cele 4 volume, Maria povesteste cele mai intime ganduri si trairi, incepand din copilarie, continuand cu episodul perioadei din Malta, unde tatal sau era detasat, apoi viata la Coburg, impresiile despre Carmen Sylva, nunta, casnicia si imaginea capitalei Romaniei si a unei  societati straine pe care o descopera.

Ultimul volum din „Povestea vietii mele”, jurnalul Reginei Maria, se concentreaza pe perioada dintre 1906 si pana la trecerea in nefiinta a Regelui Carol, atunci cand Maria si Ferdinand au devenit regi.

Despre acest episod memorabil, Maria consemna in jurnalul sau:

„In dimineata aceea devenisem regina, regina unui popor care invatase sa ma inteleaga incetul cu incetul, regina, intr-un moment in care toata Europa ardea, iar flacarile ne amenintau toate frontierele. Eram regina, in fata mea se deschidea o pagina noua, infricosatoare, solemna, cu noi posibilitati, apasatoare, cu temeri necunoscute. 

Stateam mai intr-o parte, cu copiii in jurul meu, cu fata acoperita de un voal de doliu. Bataile inimii mele erau precum pasii destinului.

Abia auzeam vocea regelui, nu-i desluseam cuvintele, dar am auzit cum il aclamau, era regele lor de maine. A izbucnit un ropot indelung de aplauze.

Apoi, brusc, s-a auzit numele meu:

- Regina Maria...

- Regina Maria...

In felul in care imi rosteau numele se ghicea o unda de speranta.

- Regina Maria!

Dintr-o data, am simtit ca trebuia sa-mi arat chipul in fata intregii adunari, ca trebuia sa ma intorc sa-i privesc, fara niciun voal de doliu intre mine si ei.

Un vuiet mare s-a inaltat spre bolta, o voce prelunga, coplesitoare, care venea nestavilit din multe inimi!

- Regina Maria!

Eram fata in fata, poporul meu si cu mine.”