DIALOGURILE ZEILOR

Hefaistos si Apollon

1. Hefaistos: Apollon, vazut-ai pe copilasul Maiei, pe care ea-l aduse de curand pe lume? Cat e de frumos, cum zambeste tuturor! Si, inca de pe acum, arata ca va fi un binefacator!

Apollon: Hefaistos, pruncul asta un binefacator? Oare nu e mai harsit in ticalosii decat insusi Iapetos?

Hefaistos: Cum ar putea savarsi ticalosii un plod abia nascut?

Apollon: Intrebarea asta pune-i-o lui Poseidon, caruia i-a sterpelit tridentul! Sau intreaba-l pe Ares, caruia, pe nesimtite, i-a scos sabia din teaca. Nu-ti mai spun ca pe mine m-a lasat fara arme, despuindu-ma de arc si de sageti.

2. Hefaistos: Pruncul asta, care de-abia se tine pe picioare si care e inca infasurat in scutece?

Apollon: Numai sa se apropie de tine, Hefaistos, si ai sa-ti dai tu seama!

Hefaistos: Pai a stat pana mai adineauri pe langa mine.

Apollon: Ce spui?! Si mai ai inca toate uneltele? Nu ti-a sterpelit nimic?

Hefaistos: Le am pe toate, draga Apollon.

Apollon: Ia uita-te mai cu bagare de seama!

Hefaistos: Pe Zeus, nu vad unde ar putea sa-mi fie clestele!

Apollon: Ai sa dai tu de el pe undeva, prin scutecele copilului.

Hefaistos: Atat de iute e de mana, de parca s-ar fi indeletnicit cu furtul inca din burta maica-si!

3. Apollon: Dar l-ai auzit ce bun e de gura si cat de repede si de atragator stie vorbi? Ba inca mai vrea sa ne fie si slujitor. Chiar ieri l-a provocat pe Eros la tranta si l-a invins. Nu stiu cum ii puse piedica, dar, cat ai clipi, l-a si pus la pamant. Apoi, in timp ce primea laudele, a sterpelit braul Afroditei, care tocmai il imbratisa pentru izbanda. Lui Zeus, care hohotea de ras, i-a furat sceptrul. Si pana si trasnetul i l-ar fi furat, daca n-ar fi fost prea greu, si focul lui prea tare.

Hefaistos: Tare iscusit mai e si pruncul asta!

Apollon: Dar sa-l vezi ce mester e in muzica!

Hefaistos: Cum ti-ai putut da seama?

4. Apollon: A gasit – nici eu nu stiu pe unde – o broasca testoasa moarta si din carapacea ei si-a facut pe loc un instrument muzical. De carapace a prins niste brate, le-a legat printr-o stinghie, a pus un calus si, cu niste chei, a intins sapte coarde. Apoi a inceput sa cante, si inca tare gingas si armonios, scumpe Hefaistos! Iata de ce eu, care de atata amar de vreme imi dau osteneala sa cant din cetera, il pizmuiesc. Maia imi povestea ca nici noaptea nu sta locului in cer, ci, fiind de felul lui tare iscoditor, coboara pana si in lacasul lui Hades, ca sa mai sterpeleasca si de pe acolo cate ceva. Baietelul asta are si niste aripi, si-a mai nascocit si o varga care face minuni; multumita ei, mana sufletele si-i conduce pe morti sub pamant.

Hefaistos: Eu i-am dat-o, ca sa se joace cu ea.

Apollon: Iar clestele ti l-a sterpelit, fara indoiala, ca sa te rasplateasca.

Hefaistos: Bine ca-mi adusesi aminte! Ma duc sa-l iau indarat, daca – precum spui – am sa i-l gasesc in scutece.

Anul aparitiei: 2011
Format: 20x14 cm
Nr. pagini: 450