Miez al intregii filozofii a lui Martin Buber, Eu si Tu (Ich und Du, 1923) este una dintre scrierile care au marcat secolul XX si gandirea occidentala, inaugurand asa-numita „filozofie a dialogului“, forma de existentialism religios care pune in centru atat comunicarea interumana, cat si comunicarea cu Dumnezeu. Pornind de la axioma de baza „La inceput este relatia“, Buber formuleaza cateva propozitii ce pot tine loc de indreptar pentru omul generic pornit sa strabata drumul vietii: orice om (orice Eu) este menit unei relatii-intalnire cu altul care e Tu-ul sau innascut; omul accede la Tu prin Eu, fata-n fata, iar Eu-Tu e acel interval nascut intre oricare Eu si oricare Tu dialogand in spirit; relatiilor deschise Eu–Tu – inclusiv relatia cu Eul-izvor etern al lumii care e Dumnezeu – li se alatura relatiile Eu–Acela, dialogul nostru permanent cu lumea si cu toate obiectele experientelor traite.

„Mai mult <magistru spiritual> decat creator al unui sistem de gandire, mai mult <intelept> – de tip socratic – decat filozof, Martin Buber este o personalitate marcanta a secolului nostru, situata la o confluenta de credinte, practici si atitudini spirituale care ne solicita inca puternic: crestinismul si iudaismul, religia si stiinta, sacrul si profanul, fenomenologia si existentialismul.

Eu si Tu constituie – prin chiar aspectul ei grafic, textul fiind adesea dispus intr-un fel de versete – o adevarata <biblie a intalnirii si dialogului>, in care expresia imbraca uneori haina aforisticului, iar fervoarea meditatiei atinge valori artistice.“ — STEFAN AUG. DOINAS