Cine s-a daruit cu atata pasiune neamului sau ca Nicolae Iorga? Cine a fost cu atata genialitate interpretul istoriei poporului roman? Cine a inteles mai bine poporul acesta de tarani cuminti rezistenti ca stancile infipte in cursul neastamparat al apelor? Nu este moment sau problema din istoria lumii sau trecutul neamului sau careia condeiul, uneori ascutit, careia Iorga sa nu-i fi inchinat cateva pagini. 

In cartea Razboiul nostru in note zilnice marele istoric abordeaza problemele cu care se confrunta statele din Europa in preajma inceperii Primului Razboi Mondial, dar si situatia neutralitatii Romaniei. Ea cuprinde totodata  comentarii si reflectii asupra unor momente importante petrecute in viata tarii noastre in intervalul 1914-1918, cum ar fi moartea Regelui Carol I sau suirea pe tron a lui Ferdinand. 

Sunt pagini pline de sensibilitate si duiosie in care vorbeste despre romanii din Ardeal sau din Basarabia, dar si unele acide in care cu un umor fin critica unele actiuni ale unor sefi de Stat sau alte personalitati ale momentului. Multe si nenumarate sunt notitele lui Iorga privitoare la articole din presa vremii, de la noi sau de aiurea, pe care le aprecieaza sau le condamna cu ferme argumente. Nationalismul lui Iorga vibreaza la tot ce e romanesc, el moare si inviaza odata cu istoria tarii si cu domnii sai, mai mari sau mai mici.

Nicolae Iorga si-a iubit tara si poporul cu o patima sacra.