Cu sinceritatea unui biograf experimentat si cu sensibilitatea unui fiu grijuliu, Philip Roth scrie cronica vietii tatalui sau, Herman, un om care, de-a lungul intregii sale existente, a ramas fidel principiilor sale si a incercat sa-i faca si pe cei apropiati sa adopte standardele lui riguroase. Roth isi incepe povestea in momentul in care tatalui sau, in varsta de optzeci si sase de ani – celebru pentru vigoare, farmec si repertoriul sau inepuizabil de amintiri despre vechiul Newark, New Jersey – i se descopera o tumoare pe creier. Plin de dragoste, de anxietate si de groaza, fiul isi va insoti tatal prin fiecare stadiu al chinurilor pana in clipa mortii, dezvaluind astfel tenacitatea de supravietuitor a lui Herman Roth, care i-a caracterizat lunga si incapatanata inclestare cu existenta. Cartea este, totodata, o analiza minutioasa si unica a comunitatii evreiesti din New Jersey de-a lungul secolului XX, punctata pe alocuri de umorul muscator caracteristic lui Philip Roth. 

„Nimeni nu scrie despre familia americana cu mai multa sensibilitate si onestitate.” (The New Statesman)

„Un portret profund rascolitor al unui tata si al unui fiu… Roth a privit dincolo de orice alinare si compatimire ca sa descopere adevarul – despre sine si despre tatal sau; despre moarte si teama de ea si despre vulnerabilitatea totala la care ne condamna pe toti iubirea.” (Chicago Tribune)

„Este absolut naucitoare consecventa lui Roth de a ramane acelasi privitor obiectiv, rapace al exteriorului, chiar si in acest teribil excurs autobiografic: moartea tatalui se transforma intr-un documentar istoric, in solul arid al unei planete parasite. Totusi, in mod spectaculos si – horribile dictu – literar, pe suprafata acesteia apar cratere ce conduc spre miezul ei incandescent, unde clocotesc duiosia, iubirea neimpartasita, regretele si o durere de nepovestit.” (Bogdan-Alexandru Stanescu)