Alexandru Lapusneanu - Costache Negruzzi

In literatura, Negruzzi debuteaza cu traducerea poeziei Salul negru dupa Alexandr Puskin. Apoi intreprinde traducerea baladelor lui Victor Hugo, lucrare meritorie, si alte traduceri de texte importante. Negruzzi a scris si poezii originale, cea mai insemnata lucrare in versuri fiind Aprodul Purice. Operele in proza sunt impartite in trei grupe, botezate cu titlul general de Pacatele tineretilor (1857).

In prima intra Amintirile din junete, cateva povestiri, dintre care unele cu caracter personal, de exemplu Zoe si O alergare de cai, nuvele in care intriga e bine condusa si plina de interes. Dintre fragmentele care alcatuiesc grupa a doua, cea mai insemnata lucrare este Alexandru Lapusneanul, publicata in Dacia Literara in 1840, una dintre nuvelele de referinta ale literaturii romane.

A treia grupa dintre scrierile lui Negruzzi o formeaza Scrisorile, peste 30. In unele se gasesc observari critice si satirice asupra obiceiurilor societatii; In altele, notite despre diferiti scriitori, dar si amintiri personale sau povestiri din istoria tarii. Tonul este in genere glumet, potrivit cu genul acesta, chiar si atunci cand trateaza chestiuni serioase, dar si probleme cum sunt cele privitoare la ortografie si la limba. Scrisorile au fost publicate antum in volumul Negru pe alb.

Scrisorile acestea sunt un bogat izvor de informatii de tot felul, de care nu se poate lipsi cel care voieste sa cunoasca viata sociala si culturala a epocii dintre 1838 si 1839.  Negruzzi s-a ocupat si de teatru. Stim ca a fost unul dintre cei care au pornit miscarea din 1840. A tradus din franceza si a scris si lucrari originale nu tocmai dramatice, insa cu pasaje satirice hazlii:  Carlanii, vodevil, Intr-un act si Muza de la Burdujeni.