«O incursiune mai increzatoare in universul sensibilitatii lui Alecsandri prezinta avantajul de a feri interpretarea de evaluari globale, oferind temeiurile unei mai mari libertati in abordarea critica a operei dramatice. „Miscand“ trasaturile acumulate in timp ale portretului sau spiritual, vom observa cu usurinta ca intreaga sa opera este rezultatul unui program literar judicios si nu al vreunei spontaneitati intamplatoare sau al unei vesele fantazii.

Adancimea sa reala, dar indelung contestata, nu trebuie cautata in tentatia sublimului, in aspiratia spre drama ce a constituit sursa celor mai importante cautari in a doua parte a activitatii sale, ci in consecventa cu care a impus scrisului un deziderat social si un ideal moral, intr-o vreme cand, in Europa, nu scriau numai Tolstoi si Victor Hugo, ci si mari si mici autori francezi de vodeviluri, pe care Alecsandri i-a asimilat intr-o maniera de mare scriitor. (...)

Inainte de orice, Alecsandri si-a dorit si a izbutit sa fie un om european.
El redescopera vestul pentru romani nu ca arie geografica, ci spirituala. (...) Intr-o epoca in care Europa se moderniza prin tehnicism iar germanismul in expansiune, din Bucovina pana in Alsacia, devenise coplesitor, Vasile Alecsandri era un campion al latinitatii nu cu orgoliul latent al sentimentalului, ci activist al unei latinitati insurgente.» Mircea GHITULESCU