Eseurile eretice ofera o perspectiva fenomenologica de sorginte heideggeriana asupra istoriei Europei, incepand, intr-o masura oarecum cronologica, cu vechea Mesopotamie si ajungand pana in perioada europeana moderna.

Din punctul de vedere al lui Patocka, natura este un construct strain, iar istoria, care a inceput ca o cautare a unui sens superior, sfarseste prin a fi un element de consum ce se autoperpetueaza. Patocka explica modul in care Europa s-a indepartat de mostenirea sa greaca pentru a cauta mai curand puterea decat adevarul, faramitandu-se in subdiviziuni etnice, si apoi felul in care Iluminismul a deplasat Europa de la o orientare etica la una materiala.

*

„Ce reprezinta istoria in cadrul fenomenologiei? Fenomenologia este stiinta despre structura nu atat a existentului, cat a modului in care se manifesta existentul si de ce se manifesta asa cum ni se manifesta. Istoria nu poate fi nimic altceva decat scheletul indispensabil al acestei manifestari, al manifestarii existentului. Aceasta manifestare poate fi desavarsita numai prin aparitia, prin dezvaluirea naturii sale proprii − aceasta este filozofia, dar nu o filozofie anume, ci filozofia ca proces.”

Jan Patocka

Cuprins

Jan Patocka – filozoful luptator ......................................... 5

I. Consideratii preistorice. De la „lumea naturala” la problema istoriei .........................................12

II. Inceputurile istoriei .........................................38

III. Are istoria sens? ......................................... 65

IV. Europa si mostenirea europeana pana la sfarsitul secolului al XIX-lea......................................... 92

V. Este civilizatia tehnica in declin si de ce? ......................................... 110

VI. Razboaiele secolului al XX-lea si secolul al XX-lea ca un razboi ......................................... 136

VII. Glosele autorului la Eseurile eretice ......................................... 157