Colectia „Marii Clasici“ subsumeaza textele autorilor pe care istoria literaturii romane i-a transformat in mituri fundamentale. Un demers simbolic care a convertit lectura acestora intr-o constrangere placuta… Pentru a iesi din acest paradox, am insotit fiecare dintre capodopere cu o fisa biobibliografica si un dosar critic care cuprinde un studiu introductiv si o selectie a celor mai inspirate fragmente de analize si comentarii literare.

„Ioan Slavici (18 ianuarie 1848 la Siria, judetul Arad – 17 august 1925 la Crucea de Jos, jud. Vrancea) a fost un scriitor si jurnalist roman. Slavici ne-a lasat una din cele mai autentice si mai profunde opere memorialistice. Prin nuvelele, romanele si memorialistica sa, Slavici este, alaturi de ceilalti clasici, scriitorul care a avut o contributie decisiva la asezarea literaturii noastre in fagasul modernitatii; intemeietor al realismului nostru modern, Slavici este punct de reper nu numai pentru romanul social, ci si pentru cel psihologic.

Mara, romanul cel mai citit al lui Ioan Slavici, a fost publicat pentru prima data in revista Vatra, in 1894, iar in volum, la Budapesta, la Editura Institutului de Arte Grafice Luceafarul, in 1096. La aparitia in revista purta subtitlul «nuvela».

Mara a devenit obiect de lectura obligatorie nu printr-o canonizare dictata ideologic, ci tocmai prin capacitatea evocarii, prin felul modern de a gestiona timpii naratiunii, latentele fabulei. Considerat azi «prima capodopera a genului la noi» (N. Manolescu), Mara merita, dincolo de clasamente, interpretari multiple, avand resursele pentru a emotiona estetic, dar si pentru a genera procese morale, chiar etice.“ (Lucian Pricop)

Mara infatiseaza chipul comun al vaduvei care se descurca in a oferi copiilor ei un trai mai bun prin strangerea unei mici averi, in vremea in care banul deschidea multe porti si te urca multe trepte pe scara sociala.

Romanul creste povestile personajelor din jurul Marei, mai ales pe cele ale copiilor ei, carora si-a dedicat viata. Putem intelege dinamica sociala a vremii prin directiile pe care le aleg Persida si Trica, copiii Marei, si prin divergentele inter-generationale si de asteptari create intre personaje.

„Insusirea esentiala a lui Slavici este insa de a analiza dragostea, de a fi un poet si un critic al eroticii rurale, dintr-o provincie cu oameni mai propasiti sufleteste, in stare de nuante si de introspectii, desi nerupti inca din ierarhia etnografica.“ - G. Calinescu