„In vitrina librariei, luminata a giorno, Panza de paianjen, in multe exemplare! Fotografia mea in prim-plan si lume adunata in fata vitrinei. Printre trecatorii curiosi, ma aflam si eu, ca o cenusareasa. Nu ma recunostea nimeni. Aveam aerul meu de scolarita slaba, dupa examen, cu fata verzuie, nesigura de rezultat, prapadita, obosita.”

(Cella Serghi, Pe firul de paianjen al memoriei)

Carte de referinta atat in literatura romana moderna, cat si in opera Cellei Serghi, Panza de paianjen isi pastreaza prospetimea si farmecul prin portretul plin de culoare al protagonistei Diana Slavu, prinsa in tumultul tineretii si al propriei vieti ca intr-o panza de paianjen din care nu poate evada. Pe fondul perioadei interbelice marcate de nenumarate framantari, cautarile eroinei sunt o zbatere continua intre speranta si deznadejde, intre curaj si iluzie si, mai presus de toate, intre mai multe moduri de a trai dragostea.

„Mi-e rusine ca am stat atata timp departe de tot ce se intampla pe lume. Parca am trait singura intr-o odaie cu toti peretii de oglinda si m-am vazut pe mine, numai pe mine si iar pe mine in mii de exemplare. In timpul asta s-au chinuit oameni in inchisori pentru idei generoase si conditii de viata mai demne, au muncit, in laboratoare, zi si noapte, pentru a inainta cu o fractiune de pas in neintelesul vietii. Eu ce-am facut?”

Cella Serghi, una dintre cele mai importante scriitoare din literatura romana, s-a nascut in 1907 la Constanta, intr-o casa aflata la malul marii. A debutat in zorii celui de-Al Doilea Razboi Mondial cu romanul Panza de paianjen, caruia i-au urmat, printre altele, Cartea Mironei, Gentiane sau Aceasta dulce povara, tineretea. In tinerete, perioada evocata in insemnarile sale publicate in 1977 sub titlul Pe firul de paianjen al memoriei, a fost foarte apropiata de numeroase personalitati ale lumii literare romanesti, printre care si Camil Petrescu, cu care a avut o lunga si coplesitoare idila.