Traducere din limba engleza de Antoaneta Ralian

Plexus este al doilea roman din trilogia Rastignirea trandafirie, scrisa de Henry Miller pe parcursul a zece ani, interzisa in Statele Unite ale Americii si publicata la Paris intre 1949 si 1960.

Romanul Plexus (1953) este cel de-al doilea volum al trilogiei Rastiginirea trandafirie si contine cea mai ampla descriere a valorilor, credintelor, opiniilor si deciziilor de viata ale scriitorului, in lupta sa pentru supravietuire in New Yorkul dinaintea izbucnirii Primului Razboi Mondial. Mai mult decit un roman, Plexus este confesiunea unui personaj fascinant – atit in momentul „crucificarii” sale, cit si mai tirziu, cind controversata trilogie era deja scrisa – sub forma unei avalanse de emotii, idei, viziuni si cosmaruri despre om si locul sau precar in societatea secolului XX, in care arta pare sa fie singurul refugiu al sufletului. Curiozitatea nepotolita a lui Miller il face sa abordeze orice subiect si orice aspect al existentei, fara limite sau tabuuri; tot ce inseamna viata este admirat, criticat, ironizat, evaluat din toate unghiurile, uneori cu cruzime, alteori cu tandrete, insa intotdeauna cu umor.

„Plexus este volumul central al trilogiei Rastignirea trandafirie, in care ni se ofera cea mai detaliata descriere a valorilor, credintelor, opiniilor si judecatilor lui Miller, asa cum au evoluat acestea pe parcursul a doua decenii. Dar, mai mult decit atit, Plexus este un conglomerat uluitor de emotii, idei, viziuni si cosmaruri privitoare la natura si societatea umana in secolul XX, cu arta servind drept principiu unificator sau, poate, drept unic refugiu al sufletului. Nu exista absolut nici un subiect despre care Miller sa nu poata si sa nu vrea sa vorbeasca, pe care sa nu-l evalueze cu autoritatea conferita de statura sa intelectuala. El este, probabil, cel mai cultivat dintre scriitorii americani ai generatiei lui, cel mai deschis fata de idei si sentimente, un admirator fervent al vietii in toate aspectele ei si, totodata, un critic necrutator al epocii al carei martor este.” (Maxwell Geismar)

„Atunci cind Miller se poate desfasura in voie, talentul sau de povestitor este inegalabil...” (The New Yorker)

„Daca solutia vietii este aceea de a fi traita, atunci s-o traim, s-o traim din abundenta. Maestrii vietii nu se gasesc in carti. Ei nu sint figuri istorice. Ei sint situati in eternitate si ne roaga intruna sa ne alaturam lor, in eternitate.” (Henry Miller)

„Peste prapastia dintre omul primitiv, care participa in chip mistic, si omul contemporan, care nu poate comunica decit prin mijlocirea intelectului steril, nu poate exista decit puntea unui tip de om nou, omul cu o constiinta cosmica. Inteleptul, profetul, vizionarul, acestia toti vorbesc in termeni apocaliptici. Inca de timpuriu, «putini» au incercat sa treaca dincolo. Unii, fara indoiala, au reusit – si vor ramine pentru totdeauna dincolo de cursa de soareci.” (Henry Miller)