N. Steinhardt se dovedeste a fi, si aici, un scriitor care sta pe ganduri si cugeta adanc, uneori cu haz, alteori cu sarcasm, la necazul, izbanda si neizbinda vietii si a lumii. Carti si autori dragi lui se gasesc in observatii livresti, patriarhali si citadine, demne de Mateiu I. Caragiale sau Ionel Teodoreanu.
Paradoxal, ratarea, neizbanda, proclamata de N. Steinhardt si personajele sale, se complace in final intr-o izbanda oarecum camuflata. (Ioan Pintea)

Între manuscrisele încredintate mie de N. Steinhardt gasesc aceste pagini care, sub un titlu nuantat romantic Seara, rogu-ma, cu noaptea – eseu romantat asupra neizbînzii, contin note, fragmente, file dintr-un pseudo-jurnal, dintr-un fals jurnal (în sensul „falsului jurnal” de vînatoare al lui Al Odobescu.
Personajele reale sau inventate, lecturi felurite, amintiri dulcege, gen „Cismigiu et Comp.” si meditatii cu iz cioranian, judecati asupra vietii în stil grav, clasic ori strengaresc („în genul tinerilor”) iata cîteva puncte de la care se poate începe lectura acestei carti. Scris în anii de tinerete, înainte cu mult timp de convertirea lui N. Steinhardt la ortodoxie si aparitia „Jurnalului fericirii”, Eseul romantat asupra neizbînzii are, „secventional”, mult din stilul si problematica care l-au consacrat în ultima vreme pe autor. (Ioan Pintea)