Ideea acestei carti s-a ivit din dorinta de a reuni texte publicate, dar si texte noi, intr-o lucrare unitara, menita sa exprime toate incercarile mele de a valoriza creatia filosofica eminesciana, atat la nivel national, cat mai ales international, fapt pentru care am ales sa public lucrarea in editie bilingva. Am considerat necesara publicarea in premiera a variantei in limba romana a acestor texte, varianta in limba engleza fiind publicata in revista Cogito, in care am consacrat un capitol promovarii ganditorilor romani si filosofiei romanesti.

Am apreciat ca este o datorie morala sa cercetez si sa valorizez gandirea filosofica eminesciana, indiferent de prejudecati, obstacole, abordari unilaterale menite sa eclipseze imensul fond de idei si sa diminueze originalitatea unui ganditor genial. „Eminescu n-a fost filosof”! Ceea ce au putut admite unii interpreti a fost doar o juxtapunere eclectica de teme si filosofeme preluate din alte conceptii, de la Vedanta si pana la Schopenhauer. Altii au redus totul la cugetarea implicita a poeziei si prozei eminesciene, ignorand deliberat filosofia explicita, fie ca este vorba de metafizica monista a unor texte expres teoretice, fie ca este vorba de gandirea social-politica.

Eminescu nu intra in universalitate doar prin prezenta la el a altor gandiri, ci efectiv numai prin ce-i al sau cu totul, integral. Opera sa reveleaza deplin un eidos numai al sau, un tot esential de idei, teme si structuri care constituie osatura filosofica, acel spatiu natural de trecere - uneori schitat numai, sau real, catre o structura teoretica invarianta (constanta) a sa si numai a sa.