Roman nominalizat la Premiul Strega 2021

Traducere din limba italiana de Mihaela Ganet

Adriana e ca vantul, intra pe neasteptate in viata surorii sale mai mari, iar intrarea ei are de fiecare data forta unei revelatii. Cand erau mici, cele doua erau razvratite si unite. Adulte, traiesc departe una de alta, dar ambele duc povara unei grele mosteniri: cea a cuvintelor nerostite si a lipsei de afectiune si atentie. Fiecare traieste in felul ei o poveste de dragoste absoluta, insa zdruncinata si, in final, nimicita ireparabil. Numai ca uneori durerea traita deplin, pana la ultima picatura, ne poate ajuta sa patrundem in cele mai ascunse unghere ale sufletului. Astfel ne putem construi propriul scut de aparare in fata sentimentelor, prin acceptarea lor si ocrotirea legaturilor intime pe care ne-am construit devenirea. Asta pare sa ne transmita Donatella Di Pietrantonio, cu intelepciunea si naturaletea marilor scriitori. Ea ne ofera un buchet multicolor de emotii rostite in soapta, care ne va starui multa vreme in memorie. Romanul Borgo Sud, unde autoarea merge pe firul povestii incepute in Cea care se intoarce, a fost nominalizat la Premiul Strega (2021), cel mai prestigios premiu literar din Italia.

„Cititorii romanului Cea care se intoarce al Donatellei Di Pietrantonio se vor bucura sa o regaseasca pe Adriana, sora mai mica, «o floare neasteptata, crescuta pe o mana de pamant, pe-o stanca»... Celor care incep calatoria cu acest roman nou si complet autonom le vor ramane in minte cele doua femei pline de dezamagiri si sperante noi, care au intiparite in fiinta lor ura si dragostea pentru satul din Abruzzo ce le-a crescut salbatic si le-a facut sa plece departe: una sa studieze, sa profite de sansa unei schimbari in viata, iar cealalta sa plece pur si simplu, sa traiasca, sa evadeze, sa iubeasca.” (Il Foglio)

„A sti ca viata implica o atrocitate iremediabila nu inseamna a ceda in fata acelei atrocitati. Este lectia oferita de marea literatura italiana a secolului XX, de la Elsa Morante la Primo Levi. Borgo Sud reflecta pe deplin aceasta tragica efemeritate.” (la Repubblica)

„Cu stilul ei concis, Di Pietrantonio se numara printre autorii care nu se tem sa priveasca durerea in fata, sa o atinga, sa o arate asa cum este... Poate de aceea paginile ei patrund in constiinta cititorului mai intai ca niste spini infipti in piept si apoi ca semne ale unei posibile mantuiri.” (il Fatto Quotidiano)