Numele meu este Magda.Magda, de la Magdalena.De fapt, ma cheama si Maria, dar nimeni nu-si mai aduce aminte.Uneori, cand geana amurgului se lasa, blanda, peste o zi de munca, si sufletului meu ii este ingaduita o clipa de ragaz dumnezeiesc, atunci aluneca intr-o tainica albie a umanitatii, dincolo de timp, si poate sa-si adune, cuminte, toate franturile lasate in urma de cateva mii de ani incoace si sa reconstruiasca intregul din care orice femeie este plamadita. Mainile mele au incrustata in pi...