Am terminat de citit Frontieristii si ma bucur sa spun ca am gasit acolo una dintre fatetele nevizitate pana acum ale exilului romanesc. Umorul de buna calitate se imbina cu duiosia, cu neprihanirea varstei si cu optimismul unei firi omenesti puternice si pline de avant.
Ca autorul este un om puternic, pare evident. Ca drumul prin Iugoslavia ii deschide ochii spre o viata normala, devine foarte clar. Mai apasata, insa, mi se pare cautarea sinelui, banuiala ca eu-l nu poate fi acel eu decat de...
